Mi-e teamă că urmează ceva … Titlul mă face să mă gândesc la bleah,bleah,bleah, yul,yuk,yuk : la cât de mult nu-mi plăcea zacusca când eram mic. La ce dracului se referă însă? La noi ca națiune în particular, la viața noastră, la curva aia pe care o numim politică dar despre care vorbim mult și o lăsăm să-și vadă de meserie.
De unde mi-a venit ideea? Într-o zi mă întrebam în ce lume trăiesc? Știam că m-am născut într-o țară numită România, din sud-estul Europei pe o planetă oarecare într-un Univers neimportant de menționat. Mai știam că am un card, că sunt niște reguli , că există democrație, că exista ceva destul de complicat numit economie și deja ne ia amețeala.
Printre toate acestea am aflat și de politicieni și politică de care nimeni nu avea o părere bună. Dar chiar nimeni, nimeni nu zicea un lucru bun, sau nu mi-a ajuns mie la urechi. Păi și atunci am zis la ce bun să avem așa ceva? Toți sunt la fel, sau ”și tu ai fura dacă ai putea”, sau nu ai ce face. Toată lumea are o părere.
Părerea politicienilor? Nu puteam avea încredere în ei așa că m-am pus în locul lor și am privit spre cei pe care ei ar trebui să-i reprezinte. Am rămas șocat de ce mi-am putut imagina. Oameni care cred că eu pot face ce vreau, care se uitatu la televizor și mă înjurau când mă vedeau la televizor dar la munca tăceau pâs de teamă să nu-și piardă locul de muncă, oameni care se îngrămădeau la moaște, la tigăi, nicidecum să protesteze. Mințeam, furam și din nou primele două acțiuni și mulți nici nu observau întrucât erau prea săraci sau prea proști. De ce m-aș opri?
Dacă nu vorbești nu vei fi auzit! Dar a fost dintotdeauna așa ? Ei nu sunt români:
